Bun venit pe situl nostru! Domnul să te binecuvânteze!

CLUBUL FĂRĂONENILOR

Un an mai bun!
(sau despre valoarea timpului)

A trecut deja o lună din noul an, un an pe care cu toții ni-l dorim un pic mai bun decât cel care a trecut. Urările făcute la început de an care parcă mai răsună și acum ca un ecou în mințiile noastre: "Un An Fericit!", "Un an mai Prosper!", "Un An Mai Bun cu multe realizări, succese și împliniri!" constituie dovada acestui fapt.

Într-adevăr ne-am dorit cu toții un an mai bun, dar ce facem ca el să fie așa cum ni l-am dorit?

La hotarul dintre cei doi ani - cel vechi și cel nou - oamenii conștientizează și mai mult faptul că timpul este un dar prețios de Dumnezeu, o realitate sacră; astfel ei își întocmesc bilanțul prin care își evaluează activitățile, lucrurile pozitive, dar și cele negative și cu acest prilej, constatând că există loc de mai bine, pornesc cu un entuziasm debordant, însoțit de cele mai frumoase gânduri și urări, să cucerească "Everestul", Noul An. Dar, dacă pe unii oameni ecoul acestor urări îi susține și îi motivează de-a lungul întregului an pentru că și-au propus să realizeze ceva concret în acest timp, angajându-se cu toate eforturile lor și străduindu-se să aducă rod cât mai mult (100%)..., pentru alții aceste ecouri abia dacă se mai aud în surdină, gata sa amuțească - aceștia fiind cei care își doresc un an mai bun doar la nivel de idei, teoretic nu și practice.

Însă nu e de mirare ca pentru marea majoritatea a oamenilor urările de An Nou au încetat să mai existe înca de atunci, ei sperând, dorind, așteptând sau "împrumutând" un an mai bun dat de la alții.... Și atunci e firesc să survină întrebare: De unde aceasta diversitate de atitudini de folosire a timpului?... desigur, cred că vine de la interesele ce primează în viața fiecărui om.

Dacă știm ce vrem să realizăm și pentru cine vom reuși să găsim și calea care ne duce la îndeplinirea acestor obiective, propuneri, dar mulți nu se raportează decât la ei însăși, neutilizând cele două daruri pe care Creatorul le-a oferit - mintea și voința - sau utilizând în scopuri rele.

Cu mintea trebuie să căutam, iar cu voința trebuie să vrem. Ce trebuie să căutam și ce trebuie să vrem?... poate că mulți caută, dar nici nu știu exact ce, nu au un ideal in viața, iar voința lor rătăcește departe de voința Creatorului ajungând să simtă apoi efectele confuziei lor uneori, poate mult prea târziu... În acest context, urarea cea mai potrivită din Noul An poate ar fi fost nu "Un An Mai Bun", ci mai multă înțelepciune pentru a ști să ne folosim mai bine mintea si voința - astfel anul devenind mai bun de la sine.

"Timpul nu moare niciodată, el lasă în urmă amintiri", spune o înțelepciune veche populară. Timpul se scurge printr-o mișcare continuă inexorabilă. El se poartă, indiferent de voința noastră, pe aripile sale, iar noi lăsăm în urma noastră amintirile a ceea ce am fost și a ceea ce am făcut. Anul ce a trecut reprezintă în realitate încă un capitol de viata încheiat. El rămâne un capitol al amintirilor, dar poate deveni un ballast pentru conștiințele noastre.

Nu avem voie să permitem timpului să se joace cu viata noastră pentru că astfel irosim timpul și pierdem o frântură din viața noastră, din ființa noastră. Timpul pierdut nu se mai întoarce niciodată înapoi, în urma lui rămâne un gol care nu mai poate fi umplut; în aceasta constă tragedia timpului nefolosit pentru un ideal de viață.

Ca oameni, noi ne realizăm în timp, cooperând la planurile lui Dumnezeu cu noi, cu fiecare.

Fiecare zi este o parte din sacrul timpului, o probă de responsabilitate - iar timpul este un dar primit pe care trebuie să-l folosim cu multă grijă respectându-i destinația.

* * *

La cumpăna dintre ani am simțit și mai mult trecerea timpului, totodată și nevoia de a-l delimita și de a-i oferi un sens, sensul adevărat pentru condiția noastră umană.

Care este sensul pe care îl dăm Noului An?

Acesta ni se prezintă ca un drum nou pe care am pornit intr-un ritm mai alert, mai voios, mai încet (lent) sau mai anevoios... Orice nou drum aduce cu sine ceva necunoscut care provoacă în noi un sentiment de angoasă, dar în același timp exista și o promisiune a ceva nou a ceva ce nu a mai existat, ceva nemaivăzut. Viața celui care nu o ia mereu de la capăt devine searbădă. Cea ce nu se schimbă devine vechi și sufocant. În noi există noi perspective de viață care caută să se deschidă și aceasta se poate realiza numai daca se rup vechile tipare.

De acea la acest nou început de drum avem nevoie de un înger al noului drum care să ne dea speranța în vremurile noastre, care să ne facă să ne îndreptam spre noi tărâmuri, care să ne dea puterea de a continua până când vor înflori noi perspective ale drumului nostru împreună, noi posibilități ale relației noastre cu creația și o nouă fantezie.

Din aceste motive, pentru a putea folosi mai bine timpul și a merge pe drumul cel bun va trebui să abandonăm reprezentările bine structurate și imaginile rigide. Să desființăm blocajele interioare, circumspecția, să depășim limitele și să abandonăm în vechile obiceiuri și siguranțe; toate acestea ne redau posibilitatea de a ne îndrepta spre noi moduri de viață și spre noi anotimpuri de existență.

Uneori vom ezita, pentru ca nu știm unde ne va conduce acest drum. Îngerul noului drum să ne însoțească și să ne de-a curajul de a ne parcurge fiecare drum. Îngerii se îndreaptă spre ținta pe care noi o urmăm.

Și astfel pornind pe noul drum cu propuneri cât mai bune pe care dorim și ne străduim să le realizăm, abandonându-ne voinței Creatorului și primind toate din Providența Sa, vom putea sfinți fiecare clipă, vom folosi cât mai înțelept fiecare zi și atunci vom putea exclama cu bucurie și recunoștință: iată, într-adevăr: Un An Mai Bun!

* * *

Dumnezeule bun, te rugăm
Dă-ne timp și ai îndurare cu noi!
Mai dă-ne încă timp,
Pentru a ne regăsi pe noi înșine
Și pe Tine pe făgașul vieții noastre

Dă-ne oameni în anul acesta
Care să ne sprijine,
Care să fie alături,
Și care să fie buni cu noi!

(Wilhelm Willms)

Anica Cochior

Administrarea Sfântului Mir
Duminică, 1 septembrie 2013, în biserica din Faraoani, 168 de copii au primit sacramentul sfântului Mir în cadrul sfintei Liturghii de la ora 11.00. După un timp de lungi pregătiri, a venit ziua în care copiii au primit darurile Duhului Sfânt. Pentru început, episcopul Aurel Percă a fost primit cu aplauze... [ continuare ]
Liturghie cu requiem pentru răposații accidentului de pe Valea Uzului
PS Petru Gherghel a prezidat Liturghia de comemorare a 25 de ani de la tragicul accident de pe Valea Uzului în care și-au pierdut viața 27 de persoane (19 din Faraoani, 4 din Valea Mare și 4 din Orbeni). Liturghia a fost celebrată în cimitirul din Faraoani, duminică, 25 august... [ continuare ]
Primiția pr. Marius-Cătălin Alistar, OFMConv.
Parohia Faraoani a avut bucuria ca fratele Marius-Cătălin Alistar, originar din această comunitate, să fie hirotonit preot pentru Ordinul Fraților Minori Conventuali, la 29 iunie 2013, în catedrala "Sfânta Fecioara Maria, Regina" din Iași, de către PS Petru Gherghel... [ continuare ]

© 2006-2013 Parohia Romano-Catolică Faraoani - tel.: +40-234-254015; e-mail: faraoani@gmail.com