Bun venit pe situl nostru! Domnul să te binecuvânteze!

CLUBUL FĂRĂONENILOR

Dă mereu o șansă

Acum 20 de ani lucram ca și taximetrist ca să mă întrețin. Când am ajuns, la 2.30 AM, clădirea era acoperită în întuneric, cu excepția unei singure lumini la o fereastră de la parter... În asemenea circumstanțe, mulți taximetriști ar claxona o dată sau de două ori, ar aștepta un minut și apoi ar pleca. Dar am văzut prea mulți oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport în anumite situații. Dacă nu mi se părea un pericol, întotdeauna mergeam la ușă. Deci am mers și-am bătut la ușă. "Doar un minut", răspunse o voce firavă, a unei persoane mai în vârstă. Auzeam ceva tras de-a lungul pardoselii.

După o pauză lungă, ușa s-a deschis. O femeie mică de statură, în jur de vreo 80 de ani, stătea în fața mea. Purta o rochie colorată și o pălărie mare cu un material de catifea prins pe ea, ca și o femeie dintr-un film din anii '40. Lângă ea era o valiză mică de nailon. Apartamentul arăta ca și cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearșafuri. Nu găseai nici un ceas pe pereți, nici bibelouri sau alte lucruri pe rafturi. Într-un colț era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticlă.

"Ați putea să îmi duceți bagajul până la mașină?", zise ea. Am dus valiza la mașină și apoi m-am întors să o ajut pe femeie. Ea m-a luat de braț și am mers încet spre mașină. A continuat să-mi mulțumească pentru amabilitatea mea. "Nu e mare lucru", i-am zis eu". Doar încerc să-mi tratez pasagerii în felul în care aș vrea ca mama mea să fie tratată". "Oh, sunteți un băiat așa de bun!", zise ea. Când am intrat în mașină, mi-a dat o adresă, și apoi m-a întrebat: "Ai putea să conduci prin centrul orașului?". "Nu este calea cea mai scurtă", am răspuns eu rapid". "Oh, nu contează", spuse ea. "Nu mă grăbesc. Eu acum merg spre azil...".

M-am uitat în oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scânteietori... "Nu mi-a mai rămas nimeni din familie...", a continuat ea. "Doctorul spune că nu mai am mult timp...".

În tăcere am căutat ceasul de taxare și l-am oprit. "Pe ce rută ați vrea să merg?", am întrebat. Pentru următoarele două ore am condus prin oraș. Mi-a arătat clădirea unde odată ea lucrase ca și operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea și soțul ei au locuit când erau proaspăt căsătoriți. M-a dus în fața unui magazin cu mobilă care odată fusese o sală de bal unde obișnuia să meargă la dans pe vremea când era fată. Câteodată mă ruga să opresc în fața unor clădiri sau colțuri de stradă și să stau cu ea acolo în întuneric, contemplând în tăcere.

Cum prima aluzie de soare s-a arătat pe orizont, mi-a spus dintr-odată: "Sunt obosită... Hai să mergem". Am condus în tăcere spre adresa pe care mi-o dăduse. Era o clădire ieftină, ca o casă mică, cu un drum de parcare care trecea pe sub o portiță. Doi oameni au venit spre taxi cum am și ajuns acolo. Erau atenți și concentrați asupra fiecărei mișcări pe care o făcea femeia. Am deschis portbagajul și am dus micuța valiză până la ușa. Femeia fusese deja așezată într-un scaun cu rotile. "Cât vă datorez?", a întrebat ea, în timp ce-și căuta portmoneul. "Nimic", am zis eu. "Dar trebuie și tu să te întreții". "Nu vă faceți griji... sunt și alți pasageri", am răspuns eu. Aproape fără să mă gândesc, m-am aplecat și i-am dat o îmbrățișare. Ea m-a strâns cu putere... "Ai făcut unei femei în vârstă un mic moment de bucurie", spuse ea". Mulțumesc". I-am strâns mâna și apoi am plecat în lumina dimineții. În spatele meu, o ușă se închisese... Era ca și sunetul de încheiere a unei vieți...

Nu am mai luat alți pasageri în tura aceea de lucru. Am condus pierdut în gânduri... Pentru restul zile de-abia puteam vorbi. Ce ar fi fost dacă femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist mânios, sau unul care ar fi fost nerăbdător să-și termine tura?... Ce-ar fi fost dacă aș fi refuzat să iau comanda, sau doar să claxonez o dată și apoi să plec? Uitându-mă în urmă, nu cred că am făcut ceva mai important în întreaga mea viață. Suntem condiționați să credem că viețile noastre se învârt în jurul unor momente mărețe. Dar adesea aceste momente mărețe ne iau prin surprindere frumos împachetate în ceea ce alții ar considera ceva puțin, ceva neînsemnat.

Oamenii s-ar putea să nu-și amintească exact ceea ce ai făcut sau ceea ce ai spus, dar întotdeauna își vor aminti cum i-ai făcut să se simtă!!!

Viața aceasta s-ar putea să nu fie petrecerea pe care o sperăm, dar cât timp suntem aici putem de asemenea să dansăm. În fiecare dimineață când îmi deschid ochii, îmi spun: "Ziua de azi este o zi specială"!

Amintiți-vă asta, prietenii mei: nu ne mai putem întoarce niciodată înapoi: acesta e singurul Show pe care îl jucăm. Tratează oamenii în felul în care ai vrea TU să fii tratat!!! N-o să ai parte poate de nici o surpriză în următoarele 10 zile. Dar s-ar putea să ajuți lumea să fie puțin mai bună și mult mai înțelegătoare. Dă mereu o șansă oricui! Consideră totdeauna că sentimentale pe care le provoci în cineva (mai ales în persoanele fragile) vor rămâne mereu în respectivele persoane, fie că sunt sentimente pozitive (și atunci ferice de tine!), fie că sunt negative (vai de tine). Caută mereu să fi cel care face primul pas în a provoca o bucurie cât de mică... care poate deveni un moment crucial în viața unei persoane.

cf. pr. Edi Patrașcu

Administrarea Sfântului Mir
Duminică, 1 septembrie 2013, în biserica din Faraoani, 168 de copii au primit sacramentul sfântului Mir în cadrul sfintei Liturghii de la ora 11.00. După un timp de lungi pregătiri, a venit ziua în care copiii au primit darurile Duhului Sfânt. Pentru început, episcopul Aurel Percă a fost primit cu aplauze... [ continuare ]
Liturghie cu requiem pentru răposații accidentului de pe Valea Uzului
PS Petru Gherghel a prezidat Liturghia de comemorare a 25 de ani de la tragicul accident de pe Valea Uzului în care și-au pierdut viața 27 de persoane (19 din Faraoani, 4 din Valea Mare și 4 din Orbeni). Liturghia a fost celebrată în cimitirul din Faraoani, duminică, 25 august... [ continuare ]
Primiția pr. Marius-Cătălin Alistar, OFMConv.
Parohia Faraoani a avut bucuria ca fratele Marius-Cătălin Alistar, originar din această comunitate, să fie hirotonit preot pentru Ordinul Fraților Minori Conventuali, la 29 iunie 2013, în catedrala "Sfânta Fecioara Maria, Regina" din Iași, de către PS Petru Gherghel... [ continuare ]

© 2006-2013 Parohia Romano-Catolică Faraoani - tel.: +40-234-254015; e-mail: faraoani@gmail.com