Bun venit pe situl nostru! Domnul să te binecuvânteze!

SURORILE FRANCISCANE MISIONARE DE ASSISI (DEL GIGLIO)

Data înființării:1702 - Assisi (Italia)

Fondator: pr. Giuseppe Antonio Marcheselli (OFMConv.) și Angela Maria del Giglio (Terțiară franciscană)

Carisma: Să facem vizibilă iubirea milostivă a lui Dumnezeu prin trăirea Evangheliei, angajându-ne zilnic pe drumul convertirii în viața de fraternitate și prin operele de milostivire față de cei marginalizați, după exemplul Sfântului Francisc de Assisi.

Casa mamă: Via San Francesco, 13, 06081 - Assisi (PG), Italia

Casa Provincială în România: Str. Biserica Alexe, 25, sector 4, 040269 - București tel. 021/3373693; e-mail: acsfma@clicknet.ro

Superioară generală: Sr. Juliana Malama (din 2007)

Superioară România: Sr. Iacinta Roca (din 2007

CASA "NEPRIHĂNITA ZĂMISLIRE" (1991)
Adresa: Com. Faraoani, 607170-Valea Mare, jud. Bacău;
tel. 0234/254002; tel.+fax 0234/254028; e-mail: surorivm@yahoo.it
Superioara: sr. Clara Coceanga

Scurt istoric:

Suntem o congregație religioasă franciscană, întemeiată în 1702 la Assisi, Italia, de pr. Giuseppe Antonio Marcheselli și Angela Maria del Giglio. Giuseppe Antonio Marcheselli s-a născut la Casalmaggiore (Cremona) la 21 februarie 1676 și a devenit călugăr franciscan în Ordinul Fraților Minori Conventuali, iar mai apoi preot. Angela del Giglio s-a născut la Vicenza pe data de 7 februarie 1658 și, ajungând la Assisi, fiind atrasă de viața Sf. Francisc, a intrat în Ordinului al Treilea secular al Sfântului Francisc.

În timpul Sfântului Francisc pe când multe familii și persoane de toate vârstele își exprimau dorința de a trăi ca și el, pentru a le veni în întâmpinare, a instituit Regula fraților și surorilor penitenței, regulă care abia mai târziu a fost numită a celui de-al Treilea Ordin pentru a o distinge de Regula Fraților (Primul Ordin) și de aceea a Clariselor (al II-lea Ordin). Dintre persoanele care trăiau Regula Ordinului al III-lea, unele au început a forma mici grupuri care trăiau în comunitate și pentru aceste grupuri, Papa Nicolae al IV-lea, a aprobat Regula celui de-al Treilea Ordin. Începând de atunci (sfârșitul anului 1200), exista deja această regulă a Sfântului Francisc. Cu timpul, la această regulă a fost adăugat votul castității pentru cei care trăiau în comunitate într-o formă de viață religioasă. La această regulă (aprobată de Papa Nicolae al IV-lea) s-a referit părintele Giuseppe Antonio Marcheselli, când, împreună cu terțiara Angela Maria del Giglio a fondat Institutul Surorilor Franciscane Misionare de Assisi (anul 1702).

Angela Maria del Giglio acceptă planul lui Dumnezeu de a da viață familiei noastre religioase, menită să trăiască Evanghelia după exemplul Sfântului Francisc, dedicându-se operelor de milostivire, cu singura dorință de A-L VREA NUMAI PE DUMNEZEU! La început familia noastră religioasă a fost numită "Piccola Adunanza" ("Mica Adunare") iar în prezent se numește Institutul Surorilor Franciscane Misionare de Assisi, cunoscute cu denumirea del Giglio, după numele fondatoarei.

Inspirându-se din exemplul Sfântului Francisc de Assisi, membrii Ordinului al Treilea Regular intenționează să urmeze pe Isus Cristos, trăind în comuniunea fraternității, profesând cu voturile publice păstrarea sfaturilor evanghelice de ascultare, sărăcie și castitate, dedicându-se diferitelor opere de activitate Apostolică. În scrierile sale, fondatorul recomandă fondatoarei și primei noastre comunități să trăiască regula cu radicalitate și entuziasm, după exemplul Sfântului Francisc. Noutatea adusă de fondatori stă deci în dorința de a revitaliza viața franciscană consacrată și a trăi Regula cu perfecțiune, deoarece în vremea aceea (1702) acest aspect era neglijat.

Voi trebuie să fiți o Congregație sub regula Sf. Francisc, numită Ordinul al Treilea. Scopul acestei Case este pentru acele suflete care îl vor numai pe Dumnezeu. .... Mai presus de toate să li se întipărească în minte că în această casă nu se ține seama de altceva decât de sfințenie; acesta trebuie să fie principalul, chiar unicul interes care trebuie avut în vedere (...). Cu alte cuvinte, această casă trebuie să fie un continuu Noviciat. ... Aici nu trebuie să ne gândim decât să fim pe plac lui Dumnezeu, să facem voința lui și să ne facem inimile temple vii ale Duhului Sfânt. ... În această comunitate să fie totdeauna iubire și caritate. Să se iubească una pe alta nu din simplă înclinație (...), ci din iubire față de Cristos. Să fiți toate surori în Cristos" (Constituțiunile Întemeietorului).

Institutul Surorilor Franciscane Misionare de Assisi este de drept pontifical.

Timp de 200 de ani, surorile au activat numai în orașul Assisi. Ajutate în mod deosebit de Frații Minori Conventuali de la Bazilica Sfântului Francisc și de diferiți binefăcători, surorile au reușit să depășească dificultățile timpurilor în care au trăit și să se deschidă noilor necesități care apăreau.

Ca și franciscane, de-a lungul veacurilor, am rămas în minoritate, alegând să-L slujim pe Cristos, sărac și răstignit, în membrele sale suferinde, răspunzând la formele de sărăcie pe care timpul și societatea ni le-au pus în față.

Din 1902 Institutul începe să se răspândească în diferite părți ale lumii: Grecia, Turcia, România, Albania și în diferite regiuni ale Italiei. După al doilea război mondial, începând cu anul 1957, Institutul trăiește un nou elan misionar, ajungând în: Australia, Japonia, Brazilia, Zambia, S.U.A., Croația, Korea, Kenya, Filipine, China, Rusia, Indonezia și Republica Moldova. Inserate în diferite ambiente socio-ecleziale, Surorile se străduiesc oriunde să fie fidele propriei carisme, aceea de a fi Surori Franciscane Misionare de Assisi în Biserică și pentru Biserică.

În ROMÂNIA istoria Surorilor Franciscane Misionare de Assisi (del Giglio) începe în anul 1919, odată cu sosirea surorilor din Italia, la invitația Episcopului Ulderico Cipolloni. Ele sosesc pe meleagurile României pentru a se dedica îngrijirii copiilor orfani de pe urma primului război mondial. Sunt vremuri grele și de mare sărăcie, însă iubirea nu cunoaște granițe. În cele două mari Orfelinate, de la Huși (Vaslui) și Hălăucești (Iași) Surorile franciscane oferă micuților o familie și îi pregătesc pentru viață. Dumnezeu nu se lasă așteptat. Trimite numeroase tinere autohtone care, cu generozitate și entuziasm, aleg să îmbrățișeze viața religiosă. Surorile își extind activitățile în diverse părți ale țării, ajungând și în București. Însă misiunea lor curând avea să fie întreruptă. În 1948 surorile italience sunt expulzate din țară, iar în 1949 toate comunitățile religioase sunt închise iar casele naționalizate. Începea drumul lung al Calvarului. Timp de 40 de ani surorile au purtat cu răbdare și încredere neclintită, crucea prigoanei comuniste trăindu-și cu fidelitate consacrarea în clandestinitate, acolo unde munceau: în parohii, fabrici, spitale, familie, etc.

În ciuda vitregiilor istorice, din jertfa suferinței, răsar flori rare. Sunt tinere, care în secret, cu riscuri mari pentru ele și pentru familiile lor, au ales să trăiască carisma Congregației și să devină Surori Franciscane Misionare de Assisi. Acesta a fost modul minunat prin care Dumnezeu a făcut ca firul existenței noastre în Româna să nu fie întrerupt nici măcar o clipă.

După 1989, cu bucurie Surorile în vârstă s-au reîntors în comunitățile pe care le lăsaseră cu mulți ani în urmă, respirând vigoarea și elanul surorilor mai tinere formate în perioada interzisă. Surorile au reluat activitățile caritative încercând să răspundă la suferințele mădularelor lui Cristos: copii și familii sărace, copii bolnavi de SIDA, bolnavi și bătrâni, tineri și adulți însetați de Dumnezeu, într-o atitudine de minoritate și simplitate.

Enumerăm câteva dintre aspectele cele mai importante ale carismei franciscane: - fraternitatea; caritatea; ospitalitatea; simplitatea; spiritul de sărăcie; bucuria franciscană sau "perfecta laetitia"; educarea tinerelor orfane cât și a celor care sunt în nevoi din punct de vedere moral și spiritual; ajutorarea familiilor sărace; vizitarea bolnavilor la domiciliu; rugăciune și pocăința pentru convertirea păcătoșilor.

Prin diferitele prezențe, ne străduim să întrupăm carisma Institutului în acest pământ binecuvântat, rugându-ne și muncind pentru slava lui Dumnezeu. În România suntem prezente în:
- Dieceza de Iași la: Valea Mare (Bc), Luizi-Călugăra (Bc), Hălăucești (Is), Huși (Vs);
- Arhidieceza de București la: București - sediul Provinciei, Singureni (jud. Giurgiu).

Administrarea Sfântului Mir
Duminică, 1 septembrie 2013, în biserica din Faraoani, 168 de copii au primit sacramentul sfântului Mir în cadrul sfintei Liturghii de la ora 11.00. După un timp de lungi pregătiri, a venit ziua în care copiii au primit darurile Duhului Sfânt. Pentru început, episcopul Aurel Percă a fost primit cu aplauze... [ continuare ]
Liturghie cu requiem pentru răposații accidentului de pe Valea Uzului
PS Petru Gherghel a prezidat Liturghia de comemorare a 25 de ani de la tragicul accident de pe Valea Uzului în care și-au pierdut viața 27 de persoane (19 din Faraoani, 4 din Valea Mare și 4 din Orbeni). Liturghia a fost celebrată în cimitirul din Faraoani, duminică, 25 august... [ continuare ]
Primiția pr. Marius-Cătălin Alistar, OFMConv.
Parohia Faraoani a avut bucuria ca fratele Marius-Cătălin Alistar, originar din această comunitate, să fie hirotonit preot pentru Ordinul Fraților Minori Conventuali, la 29 iunie 2013, în catedrala "Sfânta Fecioara Maria, Regina" din Iași, de către PS Petru Gherghel... [ continuare ]

© 2006-2013 Parohia Romano-Catolică Faraoani - tel.: +40-234-254015; e-mail: faraoani@gmail.com