Bun venit pe situl nostru! Domnul să te binecuvânteze!

Sceneta de 8 Martie, Ziua Mamei

Autor: Acțiunea Catolică

Avem o familie formată din părinți și doi copii: o fată, Moțata și un băiat, Ștefănel.

Povestitorul: În ziua de azi, majoritatea tinerilor au uitat ce înseamnă respectul față de părinți. Acest lucru este foarte dureros mai ales pentru mame. Ele încă de când își aduc copii pe lume se străduiesc să le dea o educație cat se poate de buna. O mare piedică în calea reușitei lor este anturajul în care sunt prinși copii acestora. Iată cum s-a întâmplat în familia Averescu, formata din părinți și cei doi copii: Moțata și Ștefănel.

Putem spune că aceasta familie nu duce lipsă de cele materiale. Copii nu duc lipsă de nimic. Încă de mici ei au fost răsfățați, părinții lor s-au străduit să le ofere tot ce si-au dorit. Ei erau iubiți la fel, dar comportamentul lor era cu totul diferit. Moțata nu era mulțumită niciodată de ce i se oferea. Voia să aibă de toate. Să fie în pas cu moda.

(Moțata din camera ei țipă disperată)

Moțata: Mamăăăăă!!!!!! Nu-mi place asta. Și ieri am purtat-o. Asta alaltăieri. Asta acum 3 zile. M-am saturat de hainele astea. Chiar vrei să rada de mine prietenii și sa-mi spună că sunt demodata?

Povestitorul: Mama necăjita, încearcă să rezolve aceasta situație, luând-o cu binișorul pe fată.

Mama: Lasă draga mamii, dacă intr-adevăr nu-ti plac aceste haine putem rezolva aceasta problema. Dar cu calm fără atâta zarva.

Moțata: Orice mi-ai spune, eu tot pe a mea o țin. Deja m-am saturat de ele și chiar nu mai vreau să le port. Dacă mai vrei să merg la scoală, dă-mi bani să-mi iau altele.

Povestitorul: Pentru că mamei nu-i plăceau deloc certurile încerca să rezolve dorințele fiecăruia. Auzind țipetele Moțatei, Ștefănel curios se îndreaptă spre camera ei. Când intra o găsi doar pe mama întristată. Și încercând să o liniștească, îi spuse:

Ștefănel: Lasă mama nu pune toate la suflet, își va da seama ea mai târziu că nu e bine ce face. Vreau ca măcar eu să nu te fac să suferi.

Povestitorul: Mama se liniști puțin după sfatul pe care i-l dăduse Ștefănel. Apoi spuse:

Mama: Mulțumesc dragul meu. Măcar tu îmi alini puțin durerea. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am și eu pe cineva care să-mi fie alături. Fără tine nu știu ce s-ar mai alege de mine!

Povestitorul: După cum v-ați dat seama, Ștefănel este un băiat cuminte, ascultător. Nu este pretențios, încrezut și fițos ca Moțata. El accepta orice i se oferă, numai să fie făcut din dragoste. Este mereu alături de mama lui, încercând sa-i aline supărările. Nu trecu mult timp și după câteva zile Moțata veni cu o noua pretenție.

Moțata: Mama, da-mi bani pentru că vreau să ies în oraș cu prietenii.

Mama: Stai draga mea. De ce vrei să pleci tocmai acum. Uite, se apropie ora cinei, vine și tatăl tău acasă, și ar fi frumos ca să stăm cu toții împreună la masa.

Moțata: Ce masa? M-am saturat de mâncarea de acasă. Nu e buna de nimic. Vreau să mănânc ceva nou și bun cu prietenii în oraș.

Mama: Hai te rog nu pleca. Ramai acasă.

Moțata: Și apoi... stau mereu cu voi. M-am cam plictisit acasă! Vreau să-mi cunosc mai bine prietenii pentru că ei sunt viața mea!

Mama: Hai lasă pe mâine, că doar nu s-au terminat zilele. Ai mai fost și aseară cu ei, și atunci ai zis la fel... și nu e prima dată!

Moțata: Nu, da-mi banii pentru că plec acum. Mă așteaptă prietenii.

(Fuge repede din casa, smulgând banii din mana mamei. La ușă, din greșeală se întâlnește cu tatăl ei.)

Tata: Unde pleci?

Moțata: Mă grăbesc, pa, pa!

Povestitorul: Tatăl, mirat de comportamentul fetei, o ia la întrebări pe mama.

Tatăl: Ce s-a întâmplat cu fetita noastră. Unde a plecat așa de grăbita? Nici măcar nu mi-a răspuns la întrebare.

Mama: Tot timpul i-am făcut pe plac dar niciodată nu i-a convenit! Uite acum e din ce în ce mai pretențioasă: Vrea haine noi, vrea bani mulți, vrea de toate. Nici măcar mâncarea nu-i mai place. Uite, de exemplu acum, mi-a sărit în cap că vrea neapărat să iasă în oraș cu prietenii. Ba mai mult. M-a umilit, m-a jicnit și în plus mi-a și spus că mâncarea mea nu e bună de nimic și că s-a săturat de noi. Pur și simplu m-am săturat. Eu mă străduiesc ca totul să iasă bine și uite ce primesc în schimb: numai reproșuri.

Tata: Și ce crezi că e vina mea? Majoritatea timpului tu ai stat cu ei, tu i-ai alintat și le-ai făcut mereu pe plac și le-ai dat ce au voit. Nu am eu destule probleme pe cap? Mai vii și tu cu astea? Eu când vin acasă de la serviciu, trebuie să fiu primit cu mâncare și apoi lăsat să mă odihnesc și eu puțin, să mă uit la un film sau la un meci, că doar sunt bărbat! Tu nu ai serviciu, ești casnica, adică te ocupi de copii și de casa. Deci toata ziua ești cu ei. Tu știi mai bine comportamentul lor. Apoi... eu îmi fac datoria: Aduc bani! Tu?

Mama: Credeam ca-mi vei fi și tu alături, credeam că suntem o familie adevărata, unita dar văd că tot singură trebuie să mă descurc. Oricum mulțumesc foarte mult pentru "sprijin". (Și începe să plângă)

Povestitorul: Se apropie miezul nopții iar Moțata încă nu ajunse acasă. Mama stătea îngrijorată în bucătărie, așteptând-o. După câteva momente apare și Moțata, făcând gălăgie ca de obicei.

Mama: Vorbește puțin mai încet. Toata lumea doarme, chiar vrei sa-i trezești. Nu-ti pasă că tatăl tău lucrează ca tu să ai de toate. Trebuie să trezească de dimineață, ca să meargă la serviciu.

Moțata: Ei și tu acum...Chiar nu-mi pasă. Pe mine altceva mă interesează.

Mama: Da de ce ai venit așa de târziu?

Moțata: Hai lasă-mă, mi-e somn. Mă duc să mă culc. Hai... gata. Să nu mai facem scandal...!

Mama: Măcar fa și tu o rugăciune înainte să te culci.

Moțata: Da, da, da...

Povestitorul: Zilele treceau și nu de puține ori, astfel de probleme apăreau în familia Averescu. Iată că a venit și ziua de 8 martie, Ziua mamelor. Toți grăbiți, ca de obicei dimineața, să ajungă la școală și chiar la serviciu, uită că a început o zi speciala! Luând masă foarte rapid, fiecare iese pe ușa, uitând chiar și de salutul obișnuit de "La revedere", salut de nelipsit de altfel în fiecare dimineață. Mama văzând că Ștefănel nu mai iese din camera lui, îl striga pentru a-l atenționa că întârzie de la scoală.

Mama: Ștefănel! Hai că întârzii la școală! Deja s-a făcut târziu.

Povestitorul: Mama, preocupata de treburile casnice, nu observa că Ștefănel era chiar în spatele ei cu un buchet de flori.

Ștefănel: La mulți ani mamăăă!!!! Ce credeai tu, că eu chiar am uitat de aceasta zi speciala????

Mama: Vai dragul meu, chiar nu mă așteptam deloc după toate cate s-au mai întâmplat în ultimul timp la noi în familie. Mulțumesc foarte mult, dar hai repede că întârzii de la școală!

Povestitorul: Ajungând la școală, într-una din pauze Ștefănel se întâlni cu sora lui, Moțata.

Ștefănel: Sor-mea, dar tu chiar ai uitat ce zi este azi?

Moțata: Ce zi? Chiar nu-mi dau seama.

Ștefănel: Eram și sigur că vei uita! Te preocupa mereu numai problemele tale, prietenii tai sunt mereu pe primul loc, iar pe noi ne lași mereu pe ultimul loc. Mai ales pe mama care suferă atâta din cauza ta..... Nu crezi că ar fi cazul sa-ti schimbi comportamentul, și chiar sa-ti ceri iertare?

Motata: Dar de ce azi? Și apoi am făcut ceva deosebit în ultimul timp? Nu-mi amintesc.

Ștefănel: Uite, azi e o zi cu totul specială, mai ales pentru tine: ai ocazia să faci pasul acesta de a-ți cere iertare de la mama și să fii altfel. Dacă chiar și de ziua ei o faci să sufere....cum te mai poți numi fiica ei.

Moțata: Dar ce? Și dacă mă gândesc bine azi nu e ziua ei de naștere!

Ștefănel: Nuuu!!!! Vezi ce înseamnă să te intereseze numai prietenii?? Astăzi este 8 Martie: Ziua mamei și a femeii!Sper că vei lua o atitudine măcar astăzi!

Povestitorul: Supărat, Ștefănel plecă lăsând-o pe Moțata cu inima neîmpăcată, dându-i de înțeles că în aceasta zi trebuie să se întâmple o schimbare în viata ei. Moțata nu a mai stat pe gânduri, și vrând sa-i facă mamei o bucurie, îi cumpără un buchet de flori, din banii care îi mai rămăseseră de când ieșise cu prietenii și ca să-i fie suficienți a vrut să mai împrumute câțiva și de la ei, dar a rămas surprinsă când a văzut că nici unul dintre ei nu o băga în seamă, și nu a vrut să o ajute.

Pe de altă parte, soțul fiind la serviciu, auzi de la colegii lui că azi e o zi speciala: Ziua femeii. Se simțea și el vinovat. Cum a putut el să uite de aceasta zi? Amintindu-și de cearta pe care o avuseră ei cu câteva zile în urma, se gândi că trebuie să se revanșeze, iar un buchet de flori era potrivit pentru acest moment. Si pentru că a considerat că era prea puțin a mai luat și un cadou mare. Astfel pleacă mai repede de la serviciu. Ajungând acasă o surprinde pe soția lui că admira buchetul de flori din sufragerie, primit de la fiul ei. Văzând că stă cam puțin tristă îi spuse:

Tata: Draga mea șotie, știu că în ultimele zile, comportamentul meu a lăsat de dorit, și mai ales că te-am învinovățit pe tine pentru toate faptele rele ale copiilor noștri. Dacă mă crezi, în ultimele nopți nu prea am putut dormi. Mă mustra conștiința pentru că noi, ne-am culcat certați. Să știi că acum, în aceasta zi, am realizat că tu și copiii sunteți viața mea, sunteți totul pentru mine. Iartă-mă te rog pentru toate!

Mama: Te iert dragul meu!

Tata: Și apoi m-am tot gândit și iar m-am gândit ce e de făcut. De fapt, de creșterea și educarea copiilor noștri trebuie să mă ocup și eu. Am cam neglijat lucrul acesta, crezând că banii îmi vor ține locul, dar m-am cam înșelat. Vreau ca pe lângă bani să ofer și timpul meu pentru copii. Cred că mă vor mult mai aproape de ei de cât sunt acum.

Mama: Eu fac ce pot, dar dacă copii, mai ales fata, nu simte autoritatea tatălui își face de cap și nu vrea să mă asculte deloc. Profită că eu sunt bună cu ei și nu pot le fac rău. Sigur: asta nu le-o doresc nici dușmanilor mei!

Tata: Promit de astăzi înainte, că prima datorie a mea, când mă întorc de la serviciu, înainte de a-mi vedea de băutura și mâncarea mea și de televizor, am să mă preocup și de copii. Să văd ce se întâmplă cu ei.

Mama: Mulțumesc dragul meu! Văd că Dumnezeu mi-a ascultat și mie rugăciunile! Eram terminată, credeam că și el m-a uitat, dar văd că m am înșelat. El era mereu cu mine și îmi dădea puterea ca să înfrunt greutățile și forța ca să trec cu bine peste ele, ca să nu înnebunesc de tot.

(Nu după mult timp apare și Moțata)

Moțata: La mulți ani mamăăă!!!

Mama: Mulțumesc draga mea!

Moțata: Dacă ai ști tu cat de rău îmi pare pentru toate necazurile pe care ti le-am pricinuit de atâtea ori până acum. Astăzi, datorită fratelui meu, am realizat, că tu ești cea mai importanta persoană pentru mine, nu prietenii. TE IUBESC MAMA! Prietenii vor doar să profite de mine și de banii mei. Tu... nici pe departe. Totdeauna îmi vrei binele. Mulțumesc din suflet și îi mulțumesc și Domnului că mi-a dat o mamă așa de bună!

(Mama, cu lacrimi în ochi, împreună cu toată familia se îmbrățișează de bucurie)

Povestitorul: Adevărul este că ziua de 8 Martie, în cele mai multe cazuri, schimbă oamenii! Unii tineri nu-și dau seama că părinții sunt cele mai importante persoane din viata lor, dar momentele importante care se petrec ii fac să realizeze acest lucru. Este necesar să ne cerem iertare de fiecare data când le greșim pentru că în acest fel le alinam tristețea pe care tot noi le-am provocat-o.

Și ce e mai important pentru noi, copii, adolescenți și tineri, de reținut: să nu uităm că părinții nu sunt dușmanii noștri. Iar dacă e cineva care că țină cu adevărat la noi sunt tocmai părinții: mama și tata. Dar fiecare în felul lui. Astăzi, de exemplu, să fie o zi în care să îi spunem un mulțumesc la amândoi, dar în special mamei, căci este ziua ei.

Administrarea Sfântului Mir
Duminică, 1 septembrie 2013, în biserica din Faraoani, 168 de copii au primit sacramentul sfântului Mir în cadrul sfintei Liturghii de la ora 11.00. După un timp de lungi pregătiri, a venit ziua în care copiii au primit darurile Duhului Sfânt. Pentru început, episcopul Aurel Percă a fost primit cu aplauze... [ continuare ]
Liturghie cu requiem pentru răposații accidentului de pe Valea Uzului
PS Petru Gherghel a prezidat Liturghia de comemorare a 25 de ani de la tragicul accident de pe Valea Uzului în care și-au pierdut viața 27 de persoane (19 din Faraoani, 4 din Valea Mare și 4 din Orbeni). Liturghia a fost celebrată în cimitirul din Faraoani, duminică, 25 august... [ continuare ]
Primiția pr. Marius-Cătălin Alistar, OFMConv.
Parohia Faraoani a avut bucuria ca fratele Marius-Cătălin Alistar, originar din această comunitate, să fie hirotonit preot pentru Ordinul Fraților Minori Conventuali, la 29 iunie 2013, în catedrala "Sfânta Fecioara Maria, Regina" din Iași, de către PS Petru Gherghel... [ continuare ]

© 2006-2013 Parohia Romano-Catolică Faraoani - tel.: +40-234-254015; e-mail: faraoani@gmail.com