Bun venit pe situl nostru! Domnul să te binecuvânteze!

"Eu sunt Neprihănita Zămislire"

(Aparițiile Sf. Fecioare Maria de la Lourdes - 11 februarie 2008)

La început (cântec): În suflet cu iubire

Povestitorul: Franța 1858. Un eveniment, care va rămâne pentru totdeauna în istoria bisericii și a omenirii, avea să trezească în multe suflete împietrite, credința în Dumnezeu și încrederea în Preasfânta Fecioară Maria. La 11 februarie 1858, într-o grotă de la Lourdes, Sf. Fecioară Maria apare unei copile umile și modeste de 14 ani, bolnavă de astm, numită Bernadeta Soubirous, care provenea dintr-o familie săracă. Acțiunea se petrece la Lourdes, un orășel din Munții Pirinei, la frontiera cu Spania. Regiunea este traversată de râul Gave ce curge vesel și liniștit de-a lungul unui peisaj minunat. În prim plan se află familia lui Francisc Soubirous, o familie deosebit de săracă, însă cu o credință puternică. Dar să vedem cum s-au petrecut evenimentele:

ACTUL I

Francisc: ( plimbându-se încoace și-ncolo)
- Luiza, de când suntem împreună, cred că ceea ce ne-a unit a fost doar credința în Dumnezeu. Atunci când ți-am spus că o să te iau de soție, mă gândeam că o să ducem o viață frumoasă, lipsită de prea multe griji, însă acum văd că m-am înșelat. Mă doare inima văzându-vă într-o așa mare sărăcie, dar crede-mă nu pot să fac nimic. Sunt fericit că mi te-a scos Dumnezeu în cale. Fără tine nu știu ce m-aș fi făcut.
Luiza: (trebăluind)
- Nu-i nimic Francisc! Dacă sunt de la Dumnezeu, le vom trage pe toate, și apoi Bernadeta, Antoaneta și ceilalți sunt deja mărișori. La unele treburi ne pot ajuta și ele.
Francisc: (îngândurat)
- O, dacă aș avea de lucru...! Aș fi bucuros dacă din când în când m-ar tocmi cineva la muncă, dar unde să lucrezi. Cât mi-a mers cu moara pe care am avut-o, măcar aveam și noi ce să mâncăm în fiecare zi, acum sunt nevoit să stau în pat pentru a nu mi se face foame, iar din hrana pe care o avem să o dai copiilor.
Luiza: Niciodată nu am fost într-o situație atât de grea ca aceasta de acum. Dar în sfârșit, facă Dumnezeu ce-o vrea cu noi! Astăzi o să fac o supă din legumele pe care le-am primit ieri și apoi o să vedem.
- Bernadeta adu lemnele de afară și fă focul ca să pregătesc supa pentru prânz.
(Bernadeta iese dar intră imediat)
Bernadeta: Dar mamă nu mai sunt lemne!
Antoaneta: Dar cele pe care le-am strâns ieri unde sunt?
Francisc: Le-am vândut pe 6 monezi. Așa am reușit să cumpăr pâine pentru aseară. Trebuie să mergeți și să aduceți altele, chiar dacă afară vremea este deosebit de rea.
(Bernadeta și Antoaneta se pregătesc. Intră Ioana.)
Ioana: Unde mergeți?
Bernadeta: După lemne. Cele pe care le-am adus ieri s-au terminat și acum trebuie să aducem altele.
Ioana: Vin și eu cu voi!
Luiza: Bernadeta, cu astmul tău, pe o vreme ca asta o să te îmbolnăvești și mai tare. Mai bine rămâi acasă.
Bernadeta: Mamă eu am să strâng vreascuri. O să mă îmbrac bine și o să am grijă să nu-mi fie frig.
Luiza: Bine, mergeți! Aveți grijă pe unde treceți apa. Căutați niște pietre, și treceți pe ele, să nu vă udați.
Bernadeta: Da mamă, o să avem grijă de toate.
Povestitorul: Cei trei copiii: Antoaneta, Bernadeta și verișoara lor Ioana, după ce s-au îmbrăcat bine, au pornit împreună spre locul unde aveau să strângă vreascuri necesare pentru foc pentru a le vinde.

ACTUL II

(Bernadeta, văzând o femeie care spală ceva).
- Ce faceți aici pe o vreme ca aceasta?
Femeia: Spăl lucrurile acestea pentru domnul Clarentiu. Dar voi ce faceți aici?
Bernadeta: Căutăm lemne de foc.
Femeia: Mergeți pe lunca domnului La Fitte, el a tăiat copaci.
Bernadeta: Nu! Să nu fim considerate hoațe!
Femeia: Atunci mergeți pe lângă stânca Massabielle, acolo o să găsiți, dar trebuie să treceți apa. Aveți grijă cum o treceți. Pe o vreme ca aceasta se pot întâmpla multe.
(Cele trei fete se mai plimbau puțin)
Bernadeta
: Iată câte lemne sunt de partea cealaltă a gârlei! Este o adevărată bogăție. Dar cum să ajungem noi acolo? Apa e mare și rece. Cine știe ce-aș putea să pățesc dacă aș trece-o desculță.
Ioana: Vii nu vii, noi trecem. Treaba ta! Tu cauți pe aici vreascuri, poate ai să găsești.
(Cele două fete pleacă. Rămâne Bernadeta căutând o modalitate de trecere a apei. În timp ce-și dădea jos primul ciorap, s-a auzit un zgomot)
Bernadeta: Doamne, ce-o fi? Probabil m-am înșelat.
(Vrea să dea jos și al doilea ciorap, dar același zgomot se aude din nou).
Bernadeta: ( Infricoșată): Ceva trebuie să fie!
(Apare o lumină și în acea lumină o copilă care îi zâmbește. Deschide brațele, se înclină într-un gest de chemare, pare ca zice: Apropie-te! Bernadeta rămâne nemișcată și speriată, apoi se freacă la ochi, îi închide, apoi îi deschide din nou. Apariția rămâne acolo. Bernadeta bagă mâna în buzunar și scoate rozariu iar când ridică mâna să facă semnul Sfintei Cruci, brațul i se blochează. Copila din față are un rozariu alb și face semnul Sfintei Cruci. Instinctiv și Bernadeta repetă gestul. Teama îi dispare, Bernadeta se așează în genunchi și se roagă în liniște. Apariția dispare. Se întorc cele două fete și o văd în genunchi).
Antoaneta:
(Către Ioana) Este nebună că se roagă acolo! Nu-i e deajuns că se roagă în biserică?
Bernadeta (Senină): Voi nu ați văzut nimic?
Ioana: Nu! Dar tu ce ai văzut?
Bernadeta: M-ați mințit, ați spus că apa e rece, dar în realitate e destul de caldă.
(Cele două fete se uită una la alta mirate. Nu zic nimic.)
Bernadeta: Chiar nu ați văzut nimic?
Ioana: Nu, dar tu?
Bernadeta: Atunci nici eu?
Antoaneta: Ea n-a văzut nimic, dar nici n-a voit să adune lemne. Mama o va certa. Totuși Bernadeta, spune-mi ce ai văzut? Îți promit că n-o să spun nimănui, nici chiar mamei!
Bernadeta: Bine, îți voi spune, dar promite-mi că nu vei spune nimănui.
Antoaneta: Nu, nu spun, promit!
Bernadeta: Am văzut o copilă îmbrăcată în alb, cu o panglică albastră la mijloc și am recitat rozariul împreună. Era foarte frumoasă. Abia aștept s-o revăd.
Antoaneta: Tu îmi spui acestea ca să mă sperii?
Bernadeta: Nu! Crede-mă!
Antoaneta: Astea-s prostii!
Bernadeta: Crede-mă! Când am vrut să-mi fac semnul Crucii, ceva m-a împiedicat să ridic mâna, dar când acea arătare a făcut semnul Crucii, am imitat-o fără să vreau.
Antoaneta: Nu-i adevărat, ești o mincinoasă!
(Copilele ies din scenă)
Povestitorul: Copilele și-au reluat drumul și ajungând acasă au aruncat legăturile de lemne în fața ușii. Era trecut de ora două. Aerul rece le-a făcut poftă de mâncare și pe când Antoaneta își primea porția de mămăliguță, Bernadeta, din cauza sănătății precare, mânca încet bucata de pâine, privită cu lăcomie de ceilalți frați.

ACTUL III

(Antoaneta tușește)
Luiza: Ce ai? Ce s-a întâmplat? Ai răcit și tu?
Antoaneta: Nu mamă! Mă gândeam la ceea ce mi-a spus Bernadeta când ne întorceam de la pădure.
Luiza: Ce ți-a spus? Poate i s-a agravat boala și mie nu vrea să-mi spună?
Antoaneta: Nici pe departe. Mamă, o să-ți spun, chiar dacă i-am promis că voi ține secretul. Bernadeta a văzut o fată albă cocoțată pe stânca Massabielle.
Luiza: Ce tot spui? A avut vedenii? Terminați-o cu prostiile!
(către Bernadeta)
- Bernadeta ai văzut ceva la stâncă? Ce ai văzut?
Bernadeta: Ceva alb, mamă!
Luiza: Te-ai înșelat, nu era decât o piatră albă. Să nu mai spui la nimeni, o să te faci de râs!
Bernadeta: Dar..., mamă, era o copilă îmbrăcată în alb, cu o cordică albastră la brâu, avea o față foarte frumoasă. Era vie! Crede-mă mamă!
Francisc: Asta ne lipsea! Nu mai era nimic de spus despre familia noastră și acum începi tu.
Povestitorul: A fost deajuns ca Antoaneta să divulge secretul mamei sale și stirea că Bernadeta a văzut pe cineva la stânca de la Massabielle a făcut înconjurul Lourdes-ului. Bernadeta a devenit mai tăcută și mai hotărâtă. Copila care îi apăruse, o îndemna să meargă din nou la Massabielle, însă mama era categorică. În timp ce Bernadeta păstra o atitudine calmă și liniștită, Antoaneta nu putea să nu șoptească fetelor la școală, toată povestea Bernadetei. Curând Bernadeta v-a vorbi și cu parohul comunității. Acesta însă nu știe ce să creadă. Ultimul său cuvânt a fost acesta: " Trebuie să mai așteptăm!"
Bernadeta, după lungi insistențe, a primit încuviințarea tatălui și împreună cu alte fete a plecat din nou la grotă. Astfel, apariția s-a repetat în ziua de 18 februarie.

ACTUL IV

Una dintre fete: Vezi ceva?
Bernadeta: Iată lumina! Iat-o! Are rozariul pe brațul drept. Vă privește!
(Aruncând cu apa sfințită din sticluță) Dacă ești de la Dumnezeu să rămâi, iar dacă nu, să pleci!
Povestitorul: Apariția zâmbește din ce în ce mai tare, la acest gest al copilei, iar Bernadeta cade în extaz. După puțin timp, doamna frumoasă i-a zis:
Sf. Fecioară: "Vreți să fiți bună și să veniți aici timp de 15 zile? Nu vă promit să vă fac fericită în această lume, dar în cealaltă!"
Povestitorul: Dialogul între cele două a mai continuat, timp în care acea apariție i-a cerut Bernadetei să se roage pentru cei păcătoși și să-i îndemne pe cei credincioși să facă pocăință. Din păcate, cele două fete care o însoțeau nu au auzit și nu au văzut nimic. De aceea se uitam mirate la Bernadeta fără să înțeleagă nimic.
Una dintre fete: Ce ai? ?i-e rău? Răspunde!
(Către un bărbat care trecea pe acolo):
- Bernadeta Soubirous este la grotă... Ea vede ceva... Noi însă nu o putem mișca. Nu vrei să ne ajuți căci ești mai puternic?
(Bărbatul se apropie și după ce o privește cu admirație, tot ce se peterce, o trage pe copilă deoparte.)
Povestitorul: Din nou, Bernadeta se lovește de neîncrederea celor din jur. Mama îi interzice din nou să mai meargă la grotă. Fetița însă este cuprinsă de neliniște. Încerca să nu se mai gândească la grotă dar nu reușea. Ideea de a merge acolo o obsedează. Se vede însă că Dumnezeu este mai mare decât toți oameni la un loc și că apariția de la grotă venea din partea lui Dumnezeu. Aceasta și pentru faptul că cei care o înconjurau pe Bernadeta nu au reușit să se opună chemărilor ei interioare de a merge la grotă. Astfel a avut loc apariția a treia, a patra, a zecea, a cinsprezecea, a șaisprezecea, iar lumea se aduna în număr cât mai mare la grotă. Între timp, apariția îi ceru Bernadetei să se construiască o capelă; îi ceru ca lumea să se roage tot mai mult; să ceară iertare lui Dumnezeu și să accepte suferința pentru iertarea păcătoșilor.
Au urmat multe anchete din partea celor care nu credeau in apariții. Au urmat interziceri de a mai merge la grotă, dar la toate s-a cedat din nou.
Puțin sceptic, parohul comunității a cerut Bernadetei ca apariția să-și spună numele sau măcar să facă o minune, și anume: să facă să înflorească un trandafir sălbatic care era la grotă, deși era luna Martie.
Între timp, apariția face alte minuni. Folosindu-se de Bernadeta, face să apară un izvor miraculos la grotă, o apă care avea să vindece multe boli sufletești și trupești. La a șaisprezecea apariție, însă, a avut loc un eveniment deosebit.

ACTUL V

(Către părinții ei.)
Bernadeta: Astăzi simt că trebuie să merg la grotă. Dacă vreți să mă însoțiți, grăbiți-vă!
Luiza: Dar vezi că ești bolnavă, vrei să te îmbolnăvești și mai rău?
Bernadeta: Acum nu mai am nimic. Trebuie să merg repede la grotă.
Povestitorul: Era ziua de 25 Martie 1858, ziua Bunei Vestiri. Bernadeta a mers din nou la grotă. Aici erau deja câteva persoane care o așteptau. Fiecare simțea că de ziua Preacuratei avea să se întâmple ceva. Când a sosit Bernadeta, apariția era deja acolo.

ACTUL VI

(Bernadeta vine la grotă, îngenunchează. Are loc un dialog cu apariția; dialog de la inimă la inimă. Cu emoție Bernadeta întreabă):
Bernadeta: Iubită Doamnă, sunteți bună să îmi spuneți cine sunteți, vă rog?
(Apariția surâde)
Apariția: "Eu sunt Neprihănita Zămislire!"
(Bernadeta repeta des: Neprihănita Zămislire...)

ACTUL VII

(Preotul se plimbă. Vine Bernadeta)
Bernadeta: Lăudat să fie... Acea Doamnă mi-a spus: "Eu sunt Neprihănita Zămislire!"
Preotul: Nu se poate să vorbești așa. Tu știi ce înseamnă asta?
Bernadeta: Nu știu dar mi-a spus să vă spun.
(Parohul devine neliniștit. Se plimba în continuare repetând: Neprihănita Zămislire?)
Preotul: Acum du-te acasă, o să ne mai întâlnim într-o altă zi.
Povestitorul: Bernadeta a plecat acasă. Lumea a luat aminte de numele apariției. Peste tot se afla că la grotă apare Sf. Fecioară Maria, cea care dorea să fie numită Neprihănita Zămislire - titlu pe care i-l dăduse Biserica numai cu patru ani înainte. Lumea a început să vină în număr din ce în ce mai mare la grotă. O mare mulțime de oameni au crezut cuvintele ei, însă o altă parte rămânea cu încăpățânare în necredință. Dumnezeu, prin Fecioara care apare la grotă, avea să triumfe. După ultima apariție, Bernadeta avea să spună cu seninătate. Ori de câte ori se întorcea acolo.
Bernadeta: "Cu toate că grota era înconjurată de scânduri, eu nu am văzut nici scândurile barierei și nici râul Gave. Mi se părea că eram la grotă lângă frumoasa Doamnă, așa ca altădată. Eu nu o vedeam decât pe Fecioară. Era atât de frumoasă, mai frumoasă ca niciodată!"
Povestitorul: În loc de adio, Doamna cea minunată, Fecioara Maria, a lăsat altceva: fapte minunate, vindecări miraculoase, transformări sufletești neașteptate, toate verificate cu atenție nu numai de Biserică, dar și de o comisie medicală formată din 30 de persoane. Toate acestea dovedeau că în acel loc Dumnezeu își arată mila și puterea într-un mod deosebit. Fiindcă Mama noastră știe bine de ce avem nevoie nu încetează să ne spună și acum: "pocăință, pocăință, pocăință!" Și astăzi, după 150 de ani, mulțimi nenumărate se îndreaptă spre apa firavului izvor pentru a experimenta "miracolul Lourdes-ului": bucuria împăcarii cu viața, cu oamenii și mai ales cu Dumnezeu. Pentru toate acestea îi spunem cu toții: MULȚUMESC!

(Se va intona de către tot poporul cântecul): Fecioara la Munte...

Administrarea Sfântului Mir
Duminică, 1 septembrie 2013, în biserica din Faraoani, 168 de copii au primit sacramentul sfântului Mir în cadrul sfintei Liturghii de la ora 11.00. După un timp de lungi pregătiri, a venit ziua în care copiii au primit darurile Duhului Sfânt. Pentru început, episcopul Aurel Percă a fost primit cu aplauze... [ continuare ]
Liturghie cu requiem pentru răposații accidentului de pe Valea Uzului
PS Petru Gherghel a prezidat Liturghia de comemorare a 25 de ani de la tragicul accident de pe Valea Uzului în care și-au pierdut viața 27 de persoane (19 din Faraoani, 4 din Valea Mare și 4 din Orbeni). Liturghia a fost celebrată în cimitirul din Faraoani, duminică, 25 august... [ continuare ]
Primiția pr. Marius-Cătălin Alistar, OFMConv.
Parohia Faraoani a avut bucuria ca fratele Marius-Cătălin Alistar, originar din această comunitate, să fie hirotonit preot pentru Ordinul Fraților Minori Conventuali, la 29 iunie 2013, în catedrala "Sfânta Fecioara Maria, Regina" din Iași, de către PS Petru Gherghel... [ continuare ]

© 2006-2018 Parohia Romano-Catolică Faraoani - tel.: +40-234-254015; e-mail: faraoani@gmail.com