Bun venit pe situl nostru! Domnul să te binecuvânteze!

Faraoani - File de istorie

Documentele istorice, precum și săpăturile arheologice făcute pe teritoriul comunei, atestă faptul, că aceste locuri au fost locuite încă din cele mai vechi timpuri.

Comuna Faraoani își face intrarea în istoria scrisă a patriei noastre pe bază de documente, în primele decenii ale secolului al XV-lea, mai precis în anul 1420, care demonstrează că este una dintre cele mai vechi localități din județ. Localitatea apare încă de la început aub numele de Faraoani. Mai târziu, datorită unor conjucturi de natură religioasă, va apare și sub alte denumiri (Foro, Faravalva, Faraoani).

O mențiune documentară certă datează din 4 aprilie1474, când Ștefan cel Mare acorda, printr-un act (hrisov), moșia Antelești, din ținutul Sucevei, unor locuitori din Faraoani.

"Un ispișoc de la Ștefan Voevod pe satul întreg Antelești, lui Ion Bulbosea și frățâne-său Mihu din Faraoani" (Arhivele statului, București)

Aceeași afirmație apare și în ghidul orașului Bacău: "În comuna Faraoani, atestată documentar într-un hrisov emis de cancelaria lui Ștefan cel Mare la 5 aprilie 1474, s-a înființat în anul 1864, una din cele mai vechi școli rurale din județul Bacău. (Ioan Murariu-Nicu I. Aur - Ghid de oraș, Bacău, București 1992).

Din conținutul documentului reiese că localitatea avea numele de Faraoani. Mihu, amintit în document, a fost pârcălab de Neamț și era originar din Faraoani, ceea ce presupune existența și a altor familii românești, căci nu puteau fi numai ei singurii locuitori. Stăpânirea satului Antelești de către cei doi frați din Faraoani este amintită și într-un document din anul 1488 în care se arată că satul Faraoani le deține.

De la această dată și până în anul 1618 nu mai dispunem de documente scrise cu privire la localitatea Faraoani. În această perioadă, domnitorul Moldovei Ștefan Tomșevici cumpără o parte din moșia satului Faraoani de la Dumitru Goia, fost pârcălab de Neamț, pe care o donează mănăstirii Solca, Iași 15 aprilie 1618. (Documente privind Istoria României, vol IV, pag. 264-269)

În anul 1618, an amintit în documentul de mai sus, satul era format din Faraoanii de Sus care era în stăpânirea lui Dumitru Goia și Faraoanii de Jos aflat în stăpânirea lui Dragoș Teleagă. Satul Faraoani se întindea în apropierea cimitirului, teren care și astăzi se numește "siliște, prelungindu-se pe malul pârâului Faraoani până spre Valea de Sus.

Un alt document care menționează satul Faraoani datează de pe vremea domnitorului Ștefan Tomșa al II-lea (1621 - 1623) care dăruiește mănăstirii Solca din Bucovina, satele Solca și Faraoani. (Iași, 5 martie 1623). Din acest document reiese că satul Faraoani este sat domnesc pe care voevodul, după bunul său plac, îl face danie mănăstirii împreună cu locuitorii săi.

Țăranii apar ca independenți și înainte de această dată trecând din stăpânirea boierilor în cea domnească, apoi în cea a mănăstirii, moșia schimbându-și din când în când stăpânul, dar țăranii rămânând independenți. Din acest act se mai desprinde și faptul că satul a fost cumpărat "cu bani gata", legat odată cu dania s-au dat și "mori de apă" vii și robi țigani și alte milostenii. De asemenea domnul a hotărât ca satul să fie iertat de toate datoriile față de domnitor. Acest lucru indică ocupațiile locuitorilor, iar scutirile de anumite dări demonstrează bunurile materiale ce se scoteau de pe moșie.

Cronicarul Miron Costin amintește și el satul Faraoani în Letopisețul Țării Moldovei. Vorbind despre domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) arată că acesta a dat una din luptele duse împotriva dușmanilor săi, care voiau să-i ia tronul, în apropierea localității Faraoani, anume la Valea Seacă. Locul unde a avut loc bătălia se află astăzi pe teritoriul comunei Nicolae Bălcescu, acolo unde a fost C.A.P.- ul. Locul este numit și astăzi "Bezede" probabil de la cuvântul "beizadea" (fiu de domn).

Documente străine aduc prețioase informații despre viața locuitorilor din Faraoani. Cele mai multe amănunte le aflăm din rapoartele pe care le fac misionarii confesiunii catolice din Moldova, misionari veniți de la Roma. Unele din aceste rapoarte au fost publicate în Diplomatorium Italicum, fie în colecția Hurmuzachi sau Studii și documente reproduse de Nicolae Iorga din arhiva Episcopiei Iași.

Din aceste documente aflăm că alături de catolici în Faraoani trăiau și mulți ortodocși, ceea ce explică prezența și astăzi în rândul locuitorilor a multor nume de familie românești.

Timp de 50 de ani știrile lipsesc. La 23 ianuarie 1693, apare din nou numele localității Faraoani, când un grup de credincioși dau mărturie despre zelul preotului Alioș Bevilacqua care i-a servit trei ani. Documentul este semnat printre alții și de trei locuitori din Faraoani: Mihai Gogudu "Judax Faraoani", Mihai Antal și Mihai Benche. Aceste nume de familie sunt frecvente și astăzi în Faraoani. Cu excepția lui Gogudu care se păstrează în Valea Mare sub formă de poreclă. (Diplomatorium Italicum, vol. I, pag. 136)

Documentele ulterioare menționează așezarea satului peste pârâu la locul unde se află și astăzi, vechea vatră a satului fiind părăsită din cauză că satul era "la drumul mare" în calea năvălitorilor. Din documentele vremii aflăm că satul avea 214 case cu 900 de suflete (1750 - preot Ioan Hristonul de Giovanni). "Toate casele sunt trainic făcute și fiecare are o grădină mare plină cu pomi fructiferi, așa că întreg satul seamănă cu o pădure foarte deasă. Oamenii se ocupă cu agricultura și aproape toți sunt butnari (dogari). În ceea ce privește bunele moravuri..... fără deosebire de sex, ori vârstă, sunt bine instruiți. Biserica este rămasă în afara localității și în anul 1750 se construiește alta nouă. Din acest raport reiese clar faptul că Faraoani era un sat frumos, cu locuitori destul de înstăriți.

Din documentele apărute mai târziu aflăm că satul Faraoani a sărăcit foarte mult, datorită înstrăinării moșiei. Despre starea de mizerie a locuitorilor în timpul cât moșia se află în stăpânirea mănăstirii Solca se consemnează și într-un document redactat chiar la Faraoani la 2 octombrie 1767, document semnat de un grup de cetățeni din Faraoani cu degetul, deoarece aceștia nu știau să scrie.

Timpul cât satul a aparținut mănăstirii Solca, pentru administrarea acestuia au fost trimiși aici călugări care au ridicat un schit pe Valea de Sus. Acest cătun și astăzi se numește "La schit". Numărul populației era destul de mare dacă avem în vedere un raport anonim în care se arată că Faraoani avea 470 credincioși, Valea Mare 250, iar Valea Dragă 250 de credincioși.

Stăpânirea mănăstirii Solca ia sfârșit după mai bine de un secol și jumătate. În 1775 Bucovina trece în stăpânire habsburgică, iar moșia Faraoani nu mai poate fi administrată de mănăstire, astfel ea este vândută unui boier, Nicolae Roset. Acest fapt este confirmat și întărit prin actul semnat în 1805 de Alexandru Moruzzi, domnitor al Moldovei pe atunci. De la acest Roset moșia a trecut apoi în stăpânirea unui alt boier, Roznovan.

Moșia satului Faraoani va rămâne în stăpânirea familiei boierului Roznovanu până în anul 1864, odată cu secularizarea averilor mănăstirești și împroprietărirea făcută de Al.I.Cuza, când au fost împroprietăriți atât locuitorii cât și bisericile din Faraoani și Valea Mare.

Istoria comunei Faraoani se leagă firesc de istoria României și a poporului român.

Locuitorii comunei Faraoani au fost participanți activi la cele mai multe evenimente istorice petrecute în țară. Atunci când nu au fost în miezul evenimentelor și-au manifestat adeziunea la acestea, , au sprijinit, cu puținul pe care îl aveau, armata română în lupta dreaptă de apărare a acestui pământ strămoșesc, fapte consemnate în documente istorice din acea vreme. ą

Războiul de Independență

"Înțelegând nevoile și greutățile momentului, țăranii din comunele Valea Seacă, Răcăciuni, Cleja, Faraoani, Valea Mare și altele, au suportat în perioada aprilie 1877-august 1878, masive rechiziții în valoare de 161.843 lei ". (Colecția de documente de la Arhivele Statului, Bacău 1976 ).

"Tineri ca Antal Giurgi, Antal Mihai Giurgi, Duma Giurgi Andrieș, Farcaș Ilieș Ionaș din Regimentul 14 Dorobanți și Duma C. Mihai din Regimentul 4 artilerie, (toți din comuna Faraoani ) au murit în ziua de 30 august 1877, la atacul Griviței" (Colecția de documente de la Arhivele Statului, Bacău 1976).

Cinstind memoria eroilor căzuți în Războiul pentru Independență, locuitorii comunei Faraoani le-a încrustat numele pe monumentul înălțat în cinstea acestora, în centrul comunei. ą

Primul Război Mondial a avut urmări nefaste și pentru locuitorii comunei Faraoani.

În acest război comuna Faraoani și-a dat tributul de sânge. Monumentul ridicat în centrul comunei arată 63 de faraoneni căzuți pe câmpul de luptă între anii 1916 - 1918. ą

Și în Al Doilea Război Mondial comuna Faraoani și-a dat tributul de sânge. Mulți soldați au căzut pe câmpul de luptă, iar cei care s-au întors de pe front au povestit despre faptele de vitejie ale celor căzuți. Veterani ai ultimului război, care mai erau în viață în 2003 ,au participat la inaugurarea "Altarului Recunoștinței" - monument ridicat în satul Valea Mare, în memoria eroilor comunei.

"Ideea edificării acestui monument, denumit Altarul Recunoștinței a izvorât din dorința noastră de a lăsa moștenitorilor noștri o mărturie dăltuită în piatră a jertfei fiilor comunității dăruită luptei pentru independența și libertatea patriei noastre. "Altarul Recunoștinței" este un semn de prețuire pentru cei ce și-au sacrificat bunul suprem, VIAȚA, pentru împlinirea idealurilor noastre. Prin ridicarea acestui monument sperăm că am răspuns dorinței veteranilor de război prezenți astăzi aici cu noi, aceea de a face cunoscută urmașilor jertfa camarazilor lor.

În numele comunității le mulțumim astăzi pentru că atunci când țara i-a chemat au răspuns prezent și ne-au adus cinste tuturor prin eroismul și sacrificiul lor. Iar dacă România este astăzi o țară liberă, demnă, europeană acest lucru se datorează și jertfei lor.

Monumentul "Altarul Recunoștinței" în forma ce o admirăm, reprezintă o carte deschisă din care izvorăște crucea, semnul mântuiri noastre și simbolizează comuniunea celor două valori perene: educația și credința (cele două file reprezintă cele două comunități: Faraoani și Valea Mare). Noi cei ce am construit acest altar predăm astăzi elevilor celor două școli generale din comună, responsabilitatea îngrijirii și cinstirii lui permanente. Copii noștri trebuie să învețe și să transmită urmașilor lor, mesajul nostru de astăzi: Copii cinstiți-i pe eroii noștri! Recunoscându-le meritele și având exemplul lor vom ști să luptăm pentru valorile noastre supreme, care sunt: Libertatea, Credința și Patria. Dumnezeu să-i odihnească în pace pe eroii noștri! (din Discursul d-lui Adrian Solomon, Primarul Comunei Faraoani, cu ocazia sfințirii Monumentului "Altarul Recunoștinței", 29 mai 2003)

Surse de informație:
1. Iosif Tălmăcel (paroh de Faraoani), O pagină de istorie (satul Faraoani, jud. Bacău), articol apărut în Almanahul Revistei Populare Catolice VIAȚA, 1924.
2. Serafim M. Bejan (pr.), Catolicii din Moldova, articol apărut în revista amintită mai sus, 1924.
3. Farțadi Petru, Farțadi Valeria, Toponimie și continuitate", revista ATENEU, mai 1986.
4. Prof. Dumitru Zaharia, Statistici ale populației catolice din Moldova, 1694-1697, Ed. STUDION, Bacău, 1999.
5. Dumitru Martinaș, Originea ceangăilor din Moldova, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1985.
6. I. Murariu, Nicu I. Aur, Ghid de oraș, Bacău, București 1992.
7. Documente din Arhiva Primăriei Bacău
8. Pricopi Lenuța, Istoria locală, lucrare pentru Gradul didactic I.
9. Internet: www.ppbc.ro (Portalul Primăriilor Județului Bacău - Site Primăria Faraoani)
10. www.valeamare.cnet.ro.

înv. Varvara Murariu

Administrarea Sfântului Mir
Duminică, 1 septembrie 2013, în biserica din Faraoani, 168 de copii au primit sacramentul sfântului Mir în cadrul sfintei Liturghii de la ora 11.00. După un timp de lungi pregătiri, a venit ziua în care copiii au primit darurile Duhului Sfânt. Pentru început, episcopul Aurel Percă a fost primit cu aplauze... [ continuare ]
Liturghie cu requiem pentru răposații accidentului de pe Valea Uzului
PS Petru Gherghel a prezidat Liturghia de comemorare a 25 de ani de la tragicul accident de pe Valea Uzului în care și-au pierdut viața 27 de persoane (19 din Faraoani, 4 din Valea Mare și 4 din Orbeni). Liturghia a fost celebrată în cimitirul din Faraoani, duminică, 25 august... [ continuare ]
Primiția pr. Marius-Cătălin Alistar, OFMConv.
Parohia Faraoani a avut bucuria ca fratele Marius-Cătălin Alistar, originar din această comunitate, să fie hirotonit preot pentru Ordinul Fraților Minori Conventuali, la 29 iunie 2013, în catedrala "Sfânta Fecioara Maria, Regina" din Iași, de către PS Petru Gherghel... [ continuare ]

© 2006-2013 Parohia Romano-Catolică Faraoani - tel.: +40-234-254015; e-mail: faraoani@gmail.com