Bun venit pe situl nostru! Domnul să te binecuvânteze!

Laicii consacrați - aripa Bisericii întinsă în lume

"Voi (laicii consacrați) sunteți o aripă a Bisericii întinsă în lume, exprimați voința Bisericii de a fi în lume pentru a o plasma și a o sfinții din interiorul său așa cum face drojdia în aluat (LG 31). Voi sunteți manifestarea concretă și eficace a dorinței Bisericii de a construi lumea descrisă în "Gaudium et Spes". "Aceste fraze au fost pronunțate în 1972 de către papa Paul al VI-lea la întâlnirea sa cu responsabilii Institutelor Seculare (20 septembrie 1972) și mi se par evocatoare pentru discursul nostru despre vocația laicului consacrat.

În primul rând am dori să enunțăm firul logic al expunerii noastre cu speranța că vom atinge elemente esențiale conținute în titlul întâlnirii noastre.

Vom încerca să răspundem la câteva întrebări:
- cine este laicul și care este rolul său în Biserică și în societate (identitatea și misiunea laicului)?
- ce se înțelege prin angajare socială creștină?
- care este spiritualitatea laicului și diferitele posibilități de manifestare a acestei spiritualități (asociații, mișcări laicale)?

Identitatea laicului

"Prin laici se înțelege toți credincioșii în afară de membri ordinului sacru și ai stării călugărești recunoscute de Biserică, și anume credincioșii care, încorporați lui Cristos prin botez, constituiți Popor al lui Dumnezeu și făcuți părtași în modul lor propriu la funcția preoțească, profetică și regească a lui Cristos, își exercită partea lor din misiunea încredințată întregului popor creștin în Biserică și în lume".[1]

Conciliul al II-lea din Vatican a redat tuturor membrilor poporului lui Dumnezeu aceeași demnitate derivată din sacramentul Botezului. Laicul nu mai este numai pentru a da culoare "laicală" Bisericii "clericale", ci pentru a da o adevărată consistență eclezială comunității creștine. El nu este "parte adăugată" ființei Bisericii ci "mădular viu care contribuie la creșterea Bisericii și la sfințirea ei necontenită" [2].

Această conștiință a identității, vocației și misiunii laicului nu a fost atât de clară de la începutul istoriei Bisericii. Claritatea acestei realități s-a obținut în timp și a avut cursul paralel cu cel al istoriei Bisericii. Cu atât mai mult conceptul de consacrare laicală sau laicul consacrat care a pătruns în modul de gândire și a fost acceptat în exprimarea curentă cu puțin timp în urmă. In cursul istoriei autoconștiința Bisericii (modul său de a se percepe) a trecut prin mai multe etape: de la o Biserică în minoritate preocupată de cucerirea lumii, la o Biserică în simbioză cu lumea, la o Biserică separată de lume, la o Biserică fermentul sau plămădeala în aluatul lumii. În acest ultim stadiu am putea spune că se naște și laicitatea consacrată, care are ca sfond un nou raport între Biserică și lume. Laicii ar trebui să fie noii protagoniști ai misiunii Bisericii, viața și acțiunea lor ar trebui să fie oglinda în care oamenii îl pot întrezării pe Dumnezeu.

"Eu sunt vița voi sunteți mlădițele" (In 15,1ș.u.). Imaginea viei, a viței și a mlădițelor este elocventă în explicarea demnității laicilor, a tuturor membrilor poporului lui Dumnezeu. Mlădițele nu sunt numai clericii, călugării și călugărițele, sufletele consacrate, ci sunt toți cei botezați, căci toți se bucură să primească aceeași sevă și să fie uniți cu aceeași viță (butuc), mai bine zis cu trunchiul comun, Isus Cristos[3]. Această unică sevă care ne hrănește, ne face să creștem, este aceeași care ne implică în misiunea Bisericii, trupul mistic a lui Cristos, fără a ne lăsa spațiu scuzelor neangajării.

Participarea laicilor la slujirea profetică, preoțească și regească a lui Cristos

Suntem încorporați în Cristos prin botez și făcuți părtași în modul nostru propriu la funcția sa preoțească, profetică și regească.

A) Funcția profetică

"Cristos Isus, Marele Profet... își îndeplinește misiunea profetică până la deplina manifestare a slavei sale, nu numai prin ierarhie, care învață în numele și prin puterea lui, ci și prin laici, pe care i-a constituit de asemenea ca martori, înzestrându-i cu simțul credinței și cu harul cuvântului (cf. Fap 2,17-18; Ap 19,10), pentru ca puterea Evangheliei să strălucească în viața de toate zilele, în familie și în societate"[4]. Laicii au această mare datorie de a da mărturie cum credința creștină constituie unicul răspuns valid la problemele și speranțele pe care viața le pune fiecărui om și fiecărei societăți. Identitatea sa profetică laicul o poate exprima și prin participarea sa la opera de catehetizare. Astăzi se simte necesitatea de a trece de la cateheți improvizați la cateheți pregătiți și maturi, cu o formare doctrinală și metodologică adecvată; de la învățători ai catehismului la educatori în credință și animatori ai comunităților ecleziale; de la cei care repetă niște adevăruri abstracte la profeți capabili să transmită în mod integral și eficient adevărul care este Cristos [5]. Să nu fim etichetați ca "profesioniști atei ai discursului despre Dumnezeu" [6].

B) Funcția preoțească și liturgică

Laicii sunt chemați să se sfințească și să participe la opera de sfințire a Bisericii. Sunt multe acțiunile prin care laicul poate participa în mod direct la această funcție preoțească, de la citirea Cuvântului lui Dumnezeu, participarea la cor, prezidarea celebrărilor liturgice în absența preotului, celebrarea Liturgiei orelor, prezentarea ofertelor la altar, la pregătirea tinerilor la căsătorie, administrarea Botezului, prezidarea rugăciunilor la casa mortului, celebrarea sacramentaliilor și a binecuvântărilor. Unele dintre aceste funcții pot fi îndeplinite de către laici numai în caz de necesitate și cu mandat sau permisiunea expresă a Ordinariului locului sau a parohului.

C) Funcția regească

Laicii sunt chemați să-l slujească pe "Cristos și în alții, să-i ducă pe frații lor cu umilință și răbdare la Regele căruia a-i sluji înseamnă a domni"[7]. Atenția laicilor va trebui îndreptată în mod deosebit față de "cei din urmă". Aceștia "din urmă", în istorie, nu sunt totdeauna aceiași ci variază de la bolnavi, săraci, bătrâni, la cei drogați, fără casă, fără loc de muncă etc.

Prin Botez Cristos trăiește în noi și noi în Cristos, în mod concret aceasta se realizează prin credință și caritate, care formează întreaga viață a creștinului în Cristos. Botezul ne încorporează lui Cristos (prin credință creștem în El), Euharistia ne face un singur trup al său (caritatea îl însuflețește).

Laicii sunt chemați să animeze și să perfecționeze ordinea realităților temporale cu spiritul evanghelic și astfel să dea mărturie despre Cristos [8]. Ei trebuie să învețe să fie Cristos în structurile normale ale societății, acolo unde se află familiile lor, la locul de muncă, în cercul de prieteni și de distracție.

Ce este angajarea socială creștină?

Angajarea socială creștină este o participare responsabilă la misiunea Bisericii, o reală împărtășire și aplicare a învățăturii acesteia referitoare la societatea umană [9]. Misiunea Bisericii este aceea de a-i face pe oameni părtași la răscumpărarea salvifică, iar prin intermediul lor să conducă efectiv lumea la Cristos. Laicii trebuie să se angajeze în promovarea binelui comun care se realizează în chip deosebit prin îndeplinirea responsabilităților personale în cadrul specific al vocației proprii.

Scopul angajării sociale creștine este evanghelizarea și sfințirea oamenilor prin însuflețirea și perfecționarea societății civile cu spiritul evanghelic. De aceea viața noastră trebuie să fie, înainte de toate, o mărturie vie despre Cristos [10]. Prin prezența și activitatea lor în mijlocul societății laicii au nobila misiune de a imprima spiritul creștin în mentalitățile și moravurile acesteia, în legile și structurile comunității umane în care trăiesc. La locul de viață și de muncă, în timpul liber sau în timpul activității laicii prin împletirea vieții lor cu credința, prin onestitate, prin caritatea faptică împlinesc misiunea Bisericii în lume.

Există o frumoasă expresie care ar putea sintetiza aceste concepte: consecratio mundi. Această expresie a fost folosită deja de Pius al XII-lea la Congresul mondial al apostolatului laicilor (5-13 octombrie 1957), apoi de cardinalul Montini, viitorul papă Paul al VI-lea, în Scrisoarea Pastorală din 1962 adresată Bisericii din Milano: "Biserica lui Dumnezeu cheamă laicii... ca să facă legătura dintre ea și societatea civilă. Lor le încredințează prin delegație nobila și frumoasa misiune de consacrare a lumii - consecratio mundi - adică de impregnare a societății temporale cu principiile creștine" [11].

Fundamental în angajarea sa socială e ca laicul să nu fie doar un creștin de duminică. Credința primită la botez nu este o haină pe care o îmbracă pe deasupra și pe care o așează în cuier când intră în fabrică, în școală sau în atelier. Ea trebuie să-i caracterizeze viața de zi cu zi, cea profesională, familială și civică, trăind astfel ca un factor creștin în lumea contemporană. Cristos ne învață să trăim ca factori activi în istorie, preocupându-ne cu seriozitate de problemele ei. Angajarea noastră umană trebuie să o imite pe a sa.

Spiritualitatea laicului

Subiectul este prea vast pentru a-l trata aici dar am vrea să subliniem câteva elemente esențiale ale sale.

"Platforma comună a spiritualității laicului este harul baptismal reînnoit în sacrificiul euharistic" [12]. Creștinul laic își trăiește dimensiunea spirituală nu ca pe o afacere privată, pentru care deseori nu mai are timp, dar ca o dimensiune esențială a vieții sale. Spiritualitatea sa se deosebește de cea a vieții călugărești. Ea constă în opoziția față de impulsurile naturale și în eliminarea exceselor pe care le introduce păcatul și duce la pierderea harului sfințitor. Spiritualitatea laicului constă în a lua în serios imperativele dreptății și ale iubirii în toate domeniile vieții concrete. Dreptatea este identică cu respectul, adică "voința ca celălalt să fie celălalt". Când există celălalt există și iubire. Iar iubirea înseamnă a renunța la eu-l propriu pentru a recunoaște și a-l pune în centru eu-l celuilalt. Maturitatea și competența la nivelul familial, economic, politic sunt aspecte care țin de spiritualitatea laicului. Laicii rămân în lume cu problemele lor, iar rezolvarea acestora în spirit creștin depinde de gradul de maturitate evanghelică.

Arhitectul, inspiratorul și desăvârșitorul misiunii și spiritualității laicilor este Duhul Sfânt. Astăzi Biserica este conștientă de această revărsare a Duhului Sfânt prin diferitele carisme și încurajează, susține numeroase inițiative, mișcări, acțiuni ale unor persoane și ale unor grupuri, cum ar fi: Acțiunea Catolică, Mișcarea Focolarinilor, Comunitatea Emmaus, Comuniune și Eliberare, Scout, Comunitaea Sfântului Egidiu, Maltezii, San Vincenzo, mișcări carismatice.

Sunt multe aspectele pozitive ale acestor asociații, grupuri creștine (de exemplu: o Biserică după modelul primelor comunități, mai multă comuniune între credincioși, mai multă dinamicitate, angajare concretă), dar uneori se nasc și probleme de comunicare, de comuniune cu parohul sau comunitatea parohială, de izolare într-o lume privată fără o angajare concretă în societatea umană în lumina doctrinei sociale a Bisericii. Există structuri de care nu se poate face abstracție, și anume: caritasul parohial, care trebuie să existe nu numai pentru cazurile de necesitate, ci ca un organism permanent de mărturie a credinței prin caritate; voluntariatul, ca slujire gratuită și permanentă.

Concluzie

Laicii, prin participarea lor la harul botezului și prin demnitatea lor de fii ai Bisericii, trebuie să fie conștienți că au o vocație specială - să se sfințească în lume și astfel să contribuie la sfințirea lumii. Precum mlădițele își trag seva din aceeași viță și contribuie la binele întregii vițe tot astfel laicul se alimentează din același izvor de apă vie: Isus Cristos.

Închei cu magistrala învățătură a Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea exprimată în scrisoarea postsinodală Cristifidelis laici.

Demnitatea credincioșilor laici ni se descoperă în toată plinătatea ei dacă analizăm prima și fundamentală chemare pe care Tatăl în Isus Cristos prin Duhul Sfânt o adresează fiecăruia dintre ei: chemarea la sfințenie, adică la perfecțiunea dragostei.

Imaginile evanghelice ale sării, luminii și drojdiei, deși privesc nedeterminat pe toți discipolii lui Isus, își află o aplicare specifică în credincioșii laici. Sunt imagini pline de semnificație, pentru că arată nu numai inserarea profundă și participarea deplină a credincioșilor laici pe pământ, în lume, în comunitatea umană dar, mai ales, noutatea și originalitatea unei inserări și a unei participări destinate răspândirii evangheliei care mântuiește.

Întrebări utile reflexiei personale și de grup
1. Ce este pentru tine consacratio mundi? Explică cu cuvintele tale ceea ce ai înțeles.
2. Care sunt valorile, principiile de care ești ferm convinsă și pe care ai vrea să le transmiți ambientului, persoanelor cu care trăiești?
3. Dintre cele 3 funcții profetică, regească, preoțească-liturgică care este cea pe care o trăiești cu mai mare intensitate?
4. Cristos este fundamentul spiritualității unui laic. Tu ce faci ca să-l cunoști mai bine, să te apropii mai mult de El?
5. Faci parte din vreo asociație, grup, mișcare? Care sunt punctele forță și care sunt limitele acesteia?

www.pastoratie.ro

Note
1. LG 31 (Constituția dogmatică despre Biserică - Conciliul Vatican al II-lea - 21.11.1964). Cfr. CBC 897-913. Din punct de vedere juridic și pentru un discurs mai amplu, privind si drepturile și obligațiile laicului, se pot consulta următoarele canoane din: Codul de Drept Canonic, Sapientia, Iași 2004, can. 204 §1 - 231§1.
2. LG 11.
3. IOAN PAUL Al II-lea, Îndemnul apostolic postsinodal Cristifideles laici (30.12.1988), nr. 8.
4. LG 35
5. Alois BIȘOC, Parohia-comunitate cu laici responsabili și activi, în Wilhelm DANCĂ (coord.), Creștinii laici, identitate și misiune, Sapientia, Iași 2001, pp. 55-56.
6. Dolores ALEIXANDRE, Cercatori di pozzi e di vie, conferință a Congresului Mondial al Vieții Consacrate, noiembrie 2004, Roma.
7. LG 36
8. LG 31
9. Cf. Gs 23
10. Cf. AA 3
11. Eduard FERENȚ, Motivația teologică a angajării sociale creștine, în "Dialog Teologic" Revista Institutului Teologic Romano-Catolic Iași, I (1998) 2, p.77.
12. Wilhelm DANCĂ, Modele de sfințenie laică într-o societate pluralistă, în Creștinii laici - identitate și misiune -, p. 114.

Administrarea Sfântului Mir
Duminică, 1 septembrie 2013, în biserica din Faraoani, 168 de copii au primit sacramentul sfântului Mir în cadrul sfintei Liturghii de la ora 11.00. După un timp de lungi pregătiri, a venit ziua în care copiii au primit darurile Duhului Sfânt. Pentru început, episcopul Aurel Percă a fost primit cu aplauze... [ continuare ]
Liturghie cu requiem pentru răposații accidentului de pe Valea Uzului
PS Petru Gherghel a prezidat Liturghia de comemorare a 25 de ani de la tragicul accident de pe Valea Uzului în care și-au pierdut viața 27 de persoane (19 din Faraoani, 4 din Valea Mare și 4 din Orbeni). Liturghia a fost celebrată în cimitirul din Faraoani, duminică, 25 august... [ continuare ]
Primiția pr. Marius-Cătălin Alistar, OFMConv.
Parohia Faraoani a avut bucuria ca fratele Marius-Cătălin Alistar, originar din această comunitate, să fie hirotonit preot pentru Ordinul Fraților Minori Conventuali, la 29 iunie 2013, în catedrala "Sfânta Fecioara Maria, Regina" din Iași, de către PS Petru Gherghel... [ continuare ]

© 2006-2013 Parohia Romano-Catolică Faraoani - tel.: +40-234-254015; e-mail: faraoani@gmail.com