Bun venit pe situl nostru! Domnul să te binecuvânteze!
Sfânta Bartolomea Capitanio

Sfânta Bartolomea Capitanio

Data sărbătoririi: 26 iulie
Data nașterii: 1807, Lovere, Lombardia, Italia
Data morții: 26 iulie 1836
Data beatificării: 30 mai 1926
Data canonizării: 1950 de papa Pius al XII-lea

La începutul anilor 1800, Lovere e caracterizată de o mare sărăcie, nu numai materială, dar și morală și spirituală. Războaiele franceze, seceta, foametea sărăcesc tot mai mult populațiile; epidemiile fac ravagii, ucid copii și adulți; iluminismul antireligios încearcă să stingă idealurile creștine. Apar necesități urgente care așteptă răspunsuri concrete de caritate Evanghelică.

Printre cei sensibili la această situație este și Bartolomea Capitanio.

Bartolomea se naște în Lovere din Modesto și Caterina Canossi la 13 ianuarie 1807. O familie cu condiții modeste, care comercializează grâul și are un mic magazin mixt, ce le permite să-și asigure existența și să facă opere de caritate. Mama educă cele două fiice cu o atenție fină și un profund sens creștin.

Familia este încercată de o mare suferință: tatăl dă în patima băuturii și devine agresiv în casă cu soția și fiicele, în afară cu lumea până la a fi supranumit "Modestino, nebunul". Rezonanța dureroasă a acestei situații penetrează în inima Bartolomeei ți o predispune încă din copilărie și adolescență să-și unească propriile suferințe la acelea ale lui Isus răstignit și să se deschidă compasiunii pentru fragilitățile și mizeriile altora.

Bartolomea este inteligentă, dorește să-și însușească cunoștințe cât mai multe și mama o încredințează școlii Surorilor Clarise reintrate de puțin timp în mănăstirea din Lovere, după dureroasa expulzare din timpurile napoleoniene. În școală își însușește cu promptitudine și rezultate optime tot ce i se oferă, plasmează temperamentul său puternic și volitiv, se angajează cu fervoare în practicarea virtuților, trăiește o adevărată prietenie cu colegile și învățătoarea ei, se deschide farmecului sfințeniei pe care îl inspiră și surorile Clarise cu mărturia lor de viață.

Bartolomea are doar 12 ani, când într-un moment de joacă, propus de învățătoarea sa, sora Francesca Parpani, trage paiul cel mai lung, semn că dintre toate elevele ar fi trebuit să fie prima care să ajungă sfântă. Ea ia în serios aceast joc și își propune: "vreau să mă fac sfântă, repede sfântă, mare sfântă" - propunere la care nu va renunța niciodată.

Sfânta Bartolomea Capitanio Înainte de a se întoarce acasă după terminarea studiilor, Bartolomea, care avusese o profundă experiență spirituală alături de surorile consacrate, se încredințează în mâinile lui Dumnezeu prin votul de castitate; este plină de uimire deoarece Isus, Regele cerului și al pământului o alege ca mireasă. Simte că o mare lumină se aprinde în inima ei: Isus o iubește și a ales-o pentru a fi în întregime a Lui! Această certitudine o provoacă la a răspunde la această iubire în concretețea vieții. Cum? Pe ce cale?

Bartolomea va găsi răspunsul în ascultarea Duhului Sfânt, în docilitate față de confesorul său, părintele Angelo Bosio, fiind atentă la apelurile lui Dumnezeu, care îi vorbește prin situațiile de necesitate a semenilor săi și evenimentele istorice pe care societatea le trăiește.

Simte că în ea se definește într-un mod tot mai clar chemarea spre caritatea laborioasă pentru binele semenilor. Copilele fără familie, fără educație, tinerele dezorientate, bolnavii fără îngrijire, săracii din cartierele Loverului o interpelează. În timpul exercițiilor spirituale din 1826 își nota: "... declar cu sinceritate că Domnul mă cheamă într-un Institut al cărui scop să fie Operele de milostivire și ca acesta să fie cel care în punctul morții voi fi bucuroasă că l-am îmbrățișat".

În 1829 Bartolomea exprimă această lumină în votul de caritate, convinsă de acum că "iubirea față de Isus nu poate fi despărțită de o adevărată iubire față de aproapele" și că laborioasa caritate este modul său de a-i plăcea Domnului. În același timp înțelege că pentru a fi efectiv toată a lui Isus și pentru a lăsa ca în ea să trăiască caritatea Lui, trebuie puțin câte puțin să se elibereze de sine însăși. De aceea se antrenează într-o asceză riguroasă, făcută din mortificări,, din examene de conștiință, de controale minuțioase. Luptă mai ales împotriva mândriei pe care o simte vie în sine.

Anumite expresii ale sale ne arată ceva din acest exercițiu sistematic pentru a face adevărul în interiorul său: "Am făcut cunoscută o acțiune bună, făcută de mine unei alte persoane. Am spus jumătate de cuvânt cu un pic de scop de a fi lăudată... Am avut o ispită de invidie... Astăzi sper că nu am avut nimic..." Asupra acestei asceze severe, sugerată și de spiritualitatea timpului, supraveghează părintele Bosio, căruia i se deschide cu echilibru și seninătate, doritoare de a împlini numai ceea ce-i place lui Dumnezeu.

Convinsă că este de Dumnezeu chemată să facă să retrăiască în inima și în gesturile sale caritatea lui Isus se introduce în operele de binefacere pe care deja le poate face: instruiește fetițele în școala pe care o deschide în casa sa, le învață catehismul, să lucreze, însuflețește oratoriul, și se îngrijește de tinere, țese relații de prietenie, îngrijește bolnavii în case și în spitale, mereu cu intenția ultimă de a-i ajuta pe toți să-l întâlnească pe Cristos. Însă Duhul îi pune un imbold în inimă...: este necesar să găsească o modalitate prin care acest răspuns la necesitățile semenilor să aibă continuitate.

Bartolomea se roagă, se întreabă, se confruntă... și treptat i se clarifică proiectul unui Institut "fondat în întregime pe caritate". Dorește și vrea ceea ce numai Dumnezeu vrea și nu ceea ce eul său iar putea sugera. Pentru a realiza proiectul este nevoie de o tovarășă, de o casă, este necesar ca Biserica să aprobe ideea. Când Bartolomea află că episcopul aprobă inițiativa noului Institut plânge de bucurie, pentru că în acest consimțământ citește sigiliul voinței lui Dumnezeu. După aceste semne de confirmare, ea , mereu "din ascultare", pregătește un "Promemoria" care conține inspirația fundamentală a Institutului. Îl intuiește "fondat în întregime pe caritate, imitând-o pe aceea înflăcărată a Răscumpărătorului, cu o viață angajată în întregime pentru binele aproapelui, în particular al tinerilor de orice condiție, preferând tinerele sărace și dezorientate, al bolnavilor și pentru nevoile Bisericii".

În noaptea de 21 noiembrie 1832, Bartolomea veghează în camera sa în așteptarea zorilor, pentru a merge cu Caterina Gerosa în biserica parohială Sf. Gheorghe și apoi în casa Gaia, pentru a se consacra în totalitate lui Dumnezeu pentru binele aproapelui.

Bartolomea împreună cu Caterina adună în Casa Gaia fetițe pentru școală și orfane; în spital asistă bolnavii; în oratoriu însuflețesc în mod creștin tinerele.

Tuturor ele pot spune: "acum suntem în totalitate a voastre", pentru că au înțeles că a fi a lui Isus în mod autentic înseamnă a aparține și fraților.

Însă planul lui Dumnezeu se manifestă în mod diferit. Bartolomea se îmbolnăvește, deschide strada, apoi precum bobul de grâu, trece sub pământ, pentru ca din moartea sa să se nască spicul și aventura lui Dumnezeu, care se îngrijește de om, folosindu-se de om, să poată continua.

Administrarea Sfântului Mir
Duminică, 1 septembrie 2013, în biserica din Faraoani, 168 de copii au primit sacramentul sfântului Mir în cadrul sfintei Liturghii de la ora 11.00. După un timp de lungi pregătiri, a venit ziua în care copiii au primit darurile Duhului Sfânt. Pentru început, episcopul Aurel Percă a fost primit cu aplauze... [ continuare ]
Liturghie cu requiem pentru răposații accidentului de pe Valea Uzului
PS Petru Gherghel a prezidat Liturghia de comemorare a 25 de ani de la tragicul accident de pe Valea Uzului în care și-au pierdut viața 27 de persoane (19 din Faraoani, 4 din Valea Mare și 4 din Orbeni). Liturghia a fost celebrată în cimitirul din Faraoani, duminică, 25 august... [ continuare ]
Primiția pr. Marius-Cătălin Alistar, OFMConv.
Parohia Faraoani a avut bucuria ca fratele Marius-Cătălin Alistar, originar din această comunitate, să fie hirotonit preot pentru Ordinul Fraților Minori Conventuali, la 29 iunie 2013, în catedrala "Sfânta Fecioara Maria, Regina" din Iași, de către PS Petru Gherghel... [ continuare ]

© 2006-2013 Parohia Romano-Catolică Faraoani - tel.: +40-234-254015; e-mail: faraoani@gmail.com